Drazen Petrovic a fost o adevărată legendă a fostei Iugoslavii și, totodată, omul care a deschis drumul spre NBA marilor jucători europeni. Desemnat în 2013 drept cel mai mare baschetbalist european al tuturor timpurilor de jucătorii prezenți la ediția din acel a Campionatului European, Petro, așa cum era alintat în liga profesionistă nord-americană, a fost un talent precoce și doar destinul nemilos l-a împiedicat să fie și mai mare decât a fost.
În palmaresul său impresionant figurează, printre altele, două medalii olimpice de argint și una de bronz, un titlu de campion mondial și un alt bronz la Mondiale, un titlu continental și o medalie de bronz la Europene, un aur la Jocurile Mondiale Universitare, o finală NBA, pierdută, însă, și patru trofee de cel mai bun baschetbalist european al anului.
În 1981, el a câștigat Balcaniada de cadeți cu selecționata iugoslavă, iar un an mai târziu, a obținut argintul la Europenele sub 18 ani.
Sibenka abia promovase în prima ligă iugoslavă în momentul debutului lui Drazen, însă, cu el pe teren, avea să ajungă în curând să se lupte pentru trofee importante. În 1982 și 1983, Sibenka a disputat finala Cupei Korac, a treia competiție intercluburi ca importanță din Europa, pierdută, însă, de fiecare dată în fața francezilor de la Limoges. Totodată, în 1983, Petrovic a adus victoria echipei sale în finala campionatului Iugoslaviei, prin două aruncări libere fructificate, dar titlul i-a fost retras a doua zi de federația iugoslavă de specialitate din cauza unor greșeli de arbitraj și acordat adversarilor, după refuzul celor din Sibenik de a redisputa partida.
Un an mai târziu, Drazen s-a alăturat fratelui său, Aco, la Cibona Zagreb, unde avea să treacă la un alt nivel, câștigând două titluri de campion și trei cupe ale Iugoslaviei, de două ori Cupa Campionilor Europeni și o Cupă a Cupelor. Tot în acest timp, a reușit o performanță uluitoare, nemaiatinsă vreodată de un alt jucător în campionatul Iugoslaviei: în 1985, a înscris 112 puncte într-un singur meci, împotriva slovenilor de la Union Olimpija. Și datorită acelui record fabulos, a fost desemnat Sportivul Anului în Iugoslavia în 1985. Totodată, în 1984, a cucerit bronzul olimpic la Los Angeles și, imediat, colegiul Notre Dame a dorit să îl transfere în NCAA, la doar 19 ani. Numai că Drazen a rămas la Zagreb chiar și după ce Portland Trail Blazers l-a ales la draftul NBA din 1986, preferând să își amâne cu câțiva ani plecarea în Statele Unite.
Petrovic a mai fost urmărit de medalia de bronz și la următoarele turnee majore la nivel de echipe naționale, Mondialul din 1986 și Europeanul din 1987, înainte de a triumfa la Universiada din 1987, organizată chiar de Zagreb. Apoi, la Jocurile Olimpice de la Seul, din 1988, Iugoslavia a ajuns în finală, unde a pierdut în fața Uniunii Sovietice.
După argintul olimpic, Drazen Petrovic avea nevoie de noi provocări, pe care Cibona nu i le mai putea oferi. Astfel, după patru sezoane, în care a fost desemnat de fiecare dată Jucătorul Iugoslav al Anului și în care a avut o medie de 37,7 puncte pe meci, el a semnat, în 1988, cu Real Madrid, care a plătit patru milioane de dolari pentru transfer.
La Madrid, Petrovic a câștigat Cupa Spaniei și Cupa Cupelor, dar a ratat titlul de campion în urma înfrângerii din jocul decisiv al finalei cu marea rivală, Barcelona. Sezonul 1988-1989, singurul petrecut la Real, i-a fost suficient pentru a-și egala recordul de puncte într-un meci din cupele europene, 62, și pentru a stabili un nou record de puncte într-un joc din finala ligii spaniole, 42, și al aruncărilor de trei puncte reușite, opt. Toate aceste performanțe au rămas neegalate până astăzi.
În 1989, Drazen Petrovic a cucerit titlul european cu naționala Iugoslaviei, la capătul unui turneu unde a fost și MVP-ul competiției și al doilea cel mai bun marcator. Imediat după acel triumf, a răspuns afirmativ chemării din NBA a celor de la Portland Trail Blazers, echipa care îl dorise și cu trei ani înainte.
Drazen Petrovic a mai scris o pagină de aur cu naționala Iugoslaviei prin câștigarea Campionatului Mondial din Argentina, în 1990, după o victorie în fața Uniunii Sovietice. Pe 23 ianuarie 1991, el a plecat la New Jersey Nets, unde avea să schimbe destinele grupării care nu mai prinsese playoff-ul NBA de cinci ani. În cele 43 de meciuri disputate în primul său sezon la Nets, a avut una dintre cele mai bune medii de puncte în funcție de minutele jucate din întreaga ligă: 12,6 puncte pe meci.
Pe 5 iunie 1993, Drazen a jucat ultimul său meci, în tricoul naționalei Croației, în Polonia în turneul de calificare la Campionatul European din același an. El a înscris 30 de puncte în victoria clară a echipei sale împotriva Ucrainei, apoi a luat o decizie care îl va costa viața. În loc de a se întoarce cu avionul în Croația, alături de restul lotului, Petrovic a plecat să își viziteze prietena, baschetbalista maghiară și top-model, totodată, Klara Salantzy, în Germania.
Cei doi, împreună cu o altă baschetbalistă din Turcia, au optat să meargă cu mașina până în Croația, hotărâre ce se va dovedi fatală. În după-amiaza zilei de 7 iunie 1993, Drazen Petrovic a murit în urma unui accident cumplit de circulație petrecut în apropiere de Ingolstadt, pe Autobahn 9. Șoferul unui camion a încercat să evite ciocnirea cu un alt autovehicul, dar din cauza șoselei ude, a derapat, a rupt bariera mediană a autostrăzii și a intrat pe contrasens, blocând toate cele trei benzi de circulație spre Munchen. Câteva secunde mai târziu, mașina în care se afla Petrovic a izbit în plin camionul. Croatul dormea pe scaunul din dreapta, fără centură de siguranță, și a murit pe loc, la ora 17:20. Avea doar 28 de ani.
P.S. Povestea completă a lui Drazen Petrovic poate fi citită în cartea „100 de sportivi legendari”, care va apărea în această primăvară.